În atenția clasei a IX-a A

Consecinţele social-economice şi politice ale constituirii R.S.S.M.

În pofida abaterilor de la normalitate autodeterminarea naţional-statală sub formă de republică unională a permis desfăşurarea unor profunde schimbări socio-economice, politice şi culturale. În plan politic aceste schimbări au însemnat: adoptarea Constituţiei, care a legiferat procesul de constituire a organelor legislative, executive şi judecătoreşti. Au fost fixate drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care însă în condiţiile regimului stalinist au rămas, în mare măsură, pe hârtie. Toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitate, studii, origine socială şi de avere obţinuseră dreptul de a alege şi a fi ales, începînd cu vîrsta de 18 ani. Alegerile însă aveau în condiţiile regimului totalitar un caracter formal, erau petrecute nedemocratic şi nu reprezentau voinţa reală a poporului.

A fost lichidat şomajul. Asistenţa medicală şi tratamentul devin gratuite.

Viaţa socio-politică din Moldova în anii 1944–1953

După eliberarea în 1944 a R.S.S.M., iniţial, la Soroca, apoi la Chişinău, s-au stabilit organele puterii sovietice, revenite după evacuațiune. A rămas însă în vigoare reîmpărţirea teritorial-administrativă din 1940 care a încălcat principiul unităţii administrative a fostei provincii Basarabia. Teritoriul R.S.S. Moldoveneşti s-a redus la 33,7 mii km². Deşi au fost multe adresări ale cetăţenilor de diferite naţionalităţi către I. Stalin de a păstra judeţele Cetatea Albă, Ismail, Belgrad şi Hotin în componenţa R.S.S. Moldoveneşti, organele puterii unionale au rămas neînduplecate.

Consolidarea puterii republicane la toate nivelurile s-a produs în urma alegerilor în Sovietul Suprem al R.S.S.M. (1947) şi consiliile puterii locale. Însă majoritatea conducătorilor din comitetele executive raionale şi judeţene erau trimişi din alte republici. Ei aveau o anumită experienţă de muncă în Soviete, însă nu cunoşteau limba, tradiţiile, datinile populaţiei locale.

În condiţiile regimului stalinist s-au manifestat acţiuni de violare şi de lipsire de drepturi politice a unor pături sociale, ceea ce venea în contradicţie cu principiile declarate în Constituţiile unională şi cea republicană. În scopul de a „convinge" ţărănimea să se înscrie în colhozuri în iulie 1949 au fost deportaţi peste 11 mii de familii ale aşa-zişilor chiaburi, moşieri şi comercianţi. Arestările s-au făcut noaptea, oamenii au fost duşi în mărfare în Siberia, Kazahstan etc., iar averea lor a fost confiscată.

După moartea în 1953 a lui I. Stalin au fost întreprinse măsuri pentru liberalizarea societăţii şi afirmarea legalităţii. Mai eficient s-a desfăşurat această activitate după Congresul al XX-lea al P.C.U.S. care a condamnat cultul personalităţii lui I. Stalin şi a îndepărtat de la cîrma partidului şi a statului cele mai odioase figuri politice. Însă esenţa totalitară a regimului existent nu s-a schimbat şi exprimarea liberă a dezacordului cu măsurile întreprinse de Guvern era şi în continuare evidentă.

Webgrafie:

http://moldovenii.md/md/section/786/content/10083