Clasa a VIII
Lupta de emancipare națională a românilor din Transilvania și Bucovina

Material suport

Material suport 2

Împrejurările istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se intensifică lupta pentru eliberarea românilor aflaţi sub dominaţia străină. Coordonată şi gândită în principal la Bucureşti lupta românilor pentru unitate naţională a fost sprijinită material şi politic şi sa bucurat de simpatia opiniei publice şi a cercurilor conducătoare din Vechiul Regat

-Transilvania, cea mai importantă provincie românească sub dominaţie străină 
-în 1900 Transilvania număra 5,2 milioane de locuitori.

Românii reprezintă majoritatea populaţiei
-în 1880 reprezenta 47,44 %
-în 1890, 47,98 %
-în 1900. 47,20 %
-în 1910, 46,20 %.

Din 4.597 de comune din Transilvania românii domin 

au în 2971, adică 67,% dintre acestea
-1860-Congresul românilor din Banat a propus unirea Banatului' cu Transilvania şi autonoma faţă de Ungaria
-1861-Banatul a fost încorporat la Ungaria
-1861- constituirea Asociaţiei Transilvănene pentru literatupă şi limba poporului român (A.S.T.R.A.)
-în 1867- Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria, ambele supuse aceluiaşi suveran, Francisc Iosif, împărat al Austriei şi rege apostolic al Ungariei
-două delegaţii urmau să rezolve în cele două capitale Viena şi Budapesta probleme legislative 
-s-a încheiat o convenţie vamală 
-a fost repusă în drepturi Constituţia maghiară din 1848

Printre fruntaşii mişcării româneşti din Transilvania se înscriu la sfârşitul secolului al XlX-lea: Vicentiu Babeş, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Baseşti, Eugen Brote şi alţii.

- memorandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat Curţii de la Viena în anul 1892, sub egida Partidului National Român, fiind semnat de personalităţi marcante: Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu şi alţii
- împăratul refuză documentul; l-a trimis guvernului de la Budapesta care l-a respins.

Liderii românilor au fost acuzaţi de autorităţile maghiare de "atentat contra statului ungar" şi judecaţi la Cluj unde au fost întemniţaţi, fiind apoi graţiaţi în urma demonstraţiilor de protest, a lucrărilor apărute în presa Europei cât şi a intervenţiei personale a lui Carol I.

Cauzele si obiectivele urmarite de transilvaneni in lupta de emancipare nationala

- constituirea naţiunii române a fost grăbită în Transilvania de regimul stării de opresiune la care era supusă populaţia locală;

- românii erau menţinuţi în calitate de toleraţi lipsiţi de drepturi economice şi politice, supuşi unor grele sarcini financiare şi militare, ameninţaţi cu politica de catolicizare;

- lupta pentru menţinerea bisericii ortodoxe a fost o cale de afirmare a spiritului propriu românesc;

- ideologia naţională a devenit profund militantă şi a furnizat gânditorilor şi oamenilor politici o argumentaţie solidă în apărarea drepturilor românior;

- mişcarea naţională avea centre la: Blaj, Oradea, Cluj, Sibiu, şi s-a sprijinit pe intelectuali, ierarhi ai bisericii unite şi ortodoxe, militari români, mica nobilime românească;

- un rol important au avut şi şcolile în limba română şi pregătirea de preoţi trimişi să-şi desăvârşească formaţia confesională la Roma şi Viena cu concursul înalţilor prelaţi: Inochentie Micu Clein, Petru Pavel Aaron, Ignatie Darabant.
sursa imaginii http://www.teslasociety.co